Portretul este unul dintre cele mai practicate genuri în fotografie.Modelele fotografului începator sunt în primul rând rudele, apoi prietenii si pe urma diferite tipuri întâlnite în activitatea de zi cu zi. Portretul se poate face în aer liber, în cladiri, la lumina existenta sau cu ajutorul luminii artificiale. Subiectul unui portret este figura omeneasca, capul sau o portiune semnificativa a capului.
     La portrete dificultatea fotografierii consta în crearea unei imagini care sa redea pe deplin trasaturile individuale  caracteristice ale omului fotografiat.
     Portretele pot fi de mai multe feluri:

- portretul individual;
- portretul în grup;
- portretul capului;
- portretul bustului.

     Calitatea fiecarei lucrari foto portretistice, este determinata, în mare masura, de urmatorii factori:

- expresia fetei celui iluminat;
- iluminarea;
- corelatia dintre cel fotografiat si fundalul unde se face fotografierea;
- calitatile obiectivului foto si pozitia aparatului fotografic;
- filmul fotografic si procesul de developare.
- sistemul digital utilizat

Expresia fetei si pozitia celui fotografiat

     Înainte de a apasa declansatorul foto, trebuie sa studiem fizionomia subiectului pentru a sesiza ce expresie a fetei corespunde cel mai mult cu persoana fotografiata. Aproape la toti oamenii, partea dreapta  si stânga sunt oarecum asimetrice. La unii, aceasta asimetrie este mai vizibila. La fotografiere si la alegerea atitudinii persoanei respective este necesar sa se întoarca capul si corpul acestuia astfel încât asimetria fetei sa nu fie vizibila, iar capul sa se gaseasca într-o pozitie caracteristica persoanei fotografiate.

     Trebuie sa se evite surâsurile sablon, pozele nefiresti, efectele de lumina care nu au rost, metodele care dau o înfrumusetare standard.
     Expresia fetei depinde în mare masura de starea omului în momentul respectiv  si este determinata de pozitia ochilor, a fruntii, a buzelor, a maxilarelor, a ridurilor. Trebuie sa se evite pozitiile încordate teatrale, standard, care sunt fortate si nenaturale. Înainte de fotografiere, trebuie studiata pozitia subiectului (cum îsi tine mâinile, capul, care sunt gesturile caracteristice).

     O deosebita atentie trebuie acordata înclinarii capului. Capul, întrucâtva în jos si înainte, va creiona un portret cu proportiile fetei si ale capului deformate.
     Dând capul usor spre spate si în sus, barbia va aparea marita, iar fruntea si nasul micsorate.

     Iluminarea fetei are un rol important în crearea unui portret expresiv. Cu ajutorul luminii se pot sublinia proeminentele fetei sau îndulci tonurile. La fotografierea  portretelor se deosebesc patru feluri de lumina:

Lumina de desenare - care este o lumina intensa, dirijata, reprezinta baza efectului de iluminare si care evidentiaza detaliile subiectului fotografiat.
Lumina generala de completare - este o lumina difuza care asigura redarea detaliilor aflate în umbra.
Lumina de modelare - se foloseste la redarea riguroasa a diferitelor elemente ale subiectului fotografiat.
Lumina "contre-joure" - (dirijata spre obiectiv), se pozitioneaza în spatele subiectului fotografiat si este menita sa delimiteze principalele contururi ale subiectului fotografiat.

     Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.

Decorul nu trebuie sa distraga atentia privitorului de la obiectul principal al imaginii. Fondul cel mai bun pentru portret este o suprafata cu ton neutru.
Persoana fotografiata trebuie asezata la cel putin 1 m de decor.

     Portretul în natura se obtine bine daca lumina solara este atenuata de catre nori. O iluminare calda se obtine în orele de dimineata si de seara.
Când soarele este sus pe cer, pe fata persoanei fotografiate apar umbre dense, generate de barbie, nas, sprâncene, care genereaza o deformare a fetei în fotografie.

     În functie de locul de statie ales, se pot schimba proportiile diferitelor detalii ale portretului. Proportiile corecte - în cazul fotografierii capului - se obtin atunci când obiectivul aparatului foto se gaseste la înaltimea ochilor persoanei fotografiate.
     În cazul portretului-bust, obiectivul trebuie fixat la nivelul gâtului. Portretul care cuprinde imaginea pâna la genunchi, se obtine când obiectivul este la înaltimea pieptului.
     Portretul întregii staturi se realizeaza când obiectivul se pozitioneaza la nivelul brâului.

     Atunci când continutul fotografiei o cere, pot exista si abateri de la aceste reguli, putând astfel sublinia anumite detalii ale portretului.