Este genul în care se pare ca se realizeaza cele mai multe fotografii. Autorul încearca sa evidentieze frumusetea, poezia, specificul unei zone, surprinzând o vedere panoramica sau un segment al acesteia. Desi peisajul este adesea tema principala a reprezentarii, se întâmpla ca în cazul fotografiilor de peisaj, obiectul central al imaginii sa îl constituie omul, integrat în compozitia peisajului.

     Un lucru deosebit de dificil la fotografierea peisajului este evidentierea principalului, menit sa atraga atentia privitorului. Eliminarea elementelor inutile care sustrag atentia privitorului de la elementul principal al subiectului, delimitarea precisa a compozitiei cadrului ne ajuta la realizarea acestui prim deziderat. Folosirea în prim-plan a arborilor, a unor detalii arhitecturale, favorizeaza frumusetea si armonia distincta a cadrului.

      Începatorii, când aleg un peisaj pentru fotografiere, au tentatia de a reprezenta planuri panoramice largi, care redau necorespunzator ideea fotografului care a dorit sa arate frumusetea zonei respective. În aceasta situatie este preferabil sa fie încadrata o portiune bine aleasa, caracteristica pentru peisajul zonei respective, cu elemente asezate expresiv si bine iluminate.

     Este creata falsa impresie ca peisajul este cel mai usor gen de fotografie:
 - subiectele nu se misca,
 - lumina este suficienta,
 - se fotografiaza ceea ce se vede.

     Unul dintre elementele cele mai importante la fotografia de peisaj este lumina, care poate sa dea valoare imaginii, creând atmosfera specifica unei ore, unui anotimp sau unei zone. În functie de iluminare, acelasi peisaj poate arata, fie vesel (senin), fie posomorât.

     Lumina cea mai comoda pentru fotografierea peisajelor este lumina solara, atunci când soarele se afla lateral si nu prea sus.

     Peisajul capata relief si o anumita adâncime evidentiata de alternarea luminilor si umbrelor.

     Pozitia soarelui la zenit nu favorizeaza fotografierea peisajului. Obiectele aproape ca nu au umbre, peisajul apare plan si neexpresiv pe fotografie, iar datorita marii straluciri a soarelui de amiaza, întregul joc de lumini al fotografiei devine deosebit de contrast; imaginea îsi pierde plasticitatea, subiectele din umbra devin neplacute ochiului. Aceasta lumina, care vine dintr-o directie perpendiculara pe axa optica, este nefavorabila, împartind obiectele prea simetric în portiuni de lumina si de umbra.

     Alegerea punctului de statie este hotarâtoare pentru reusita fotografiei de peisaj. În acest gen de fotografie prim-planul este indispensabil, având roluri multiple:

- produce iluzie de adâncime;
- un joc de tonalitati si de forme;
- acopera unele elemente nedorite;
- da culoare locala;
- când este întunecos, creeaza straluciri

     Cerul este un alt element important în fotografia de peisaj, de cele mai multe ori  ocupând o mare portiune dintre cer si pamânt. Dupa frumusetea sau importanta cerului sau pamântului, se va acorda uneia dintre ele o suprafata mai mare, având grija ca linia orizontului sa nu împarta cadrul în doua jumatati egale.

     Când pe cer sunt nori, se va cauta realizarea unei armonii între forma si pozitia lor si  anumite elemente din peisaj.

     Atunci când se fotografiaza un monument de arhitectura, în afara de aspectul lui general, importante sunt si anumite detalii arhitectonice, ornamentatii, scari etc.

     Peisajul de vara are ca element principal vegetatia verde si cerul albastru. Totodata, hainele de vara de culori deschise ale oamenilor, plantele înflorite coloreaza imaginile într-o diversitate de culori.

      Zapada constituie elementul principal al imaginii la fotografierea peisajului de iarna, care solicita fotorgrafului multa iscusinta profesionala. Nuantarea fina a tonurilor peisajului acoperit de zapada poate fi redata în fotografie numai daca, în cazul unei expuneri corect facute în redarea reliefului spatiilor acoperite de zapada, a luciului si a semitonurilor, un rol primordial îl are iluminarea.

     Este recomandabil ca peisajele de iarna sa fie fotografiate la orele diminetii sau dupa-amiezii, când soarele aflat în apropierea orizontului da obiectelor umbre oblice lungi si prin razele sale mult înclinate subliniaza atât specificul zapezii, cât si relieful zonei.

     Redarea culorilor în fotografie este influentata de prezenta diferitelor suprafete colorate, având proprietatea de a reflecta lumina si care se gasesc în apropierea subiectului care trebuie fotografiat. Reflexele colorate impresioneaza imaginea si prin aceasta distorsioneaza redarea culorilor. O figura alba situata în apropierea unei suprafete de rosu-aprins, capata o nuanta roscata, mai ales în zonele umbrite. Asupra coloritului fotografiei influenteaza: reflectarea cerului albastru, verdele copacilor, albul peretilor, cladirilor, îmbracamintea colorata.

     Foarte mare este influenta suprafetelor de apa, care reflecta lumina.

     Fotografiata pe vreme mohorâta, apa apare într-o nuanta cenusiu-maro. Actiunea unui soare puternic, fara nori, va colora apa într-o nuanta vie, de albastru deschis, care nu este sesizabila de catre ochi, dar este retinuta de materialul fotografic.

     Nu toate obiectele care intra în câmpul nostru vizual apar la fel de reusite în fotografia în culori. Unele sunt redate perfect pe fotografie, iar altele apar cu mari distorsiuni cromatice.

     Nu se pot emite înca reguli precise în legatura cu obiectele care pot fi fotografiate ti redate întocmai cromatic, datorita multitudinii de factori diferiti ce-si exercita influenta.