Ploiesti, Str. Cercelus Nr.2
fotonud@fotonud.ro
fotonud@fotonud.ro
Evolutia artistica a fotografiei
In deceniile sase si sapte ale secolului al XIX-lea, multi au fost cei care au experimentat posibilitatile artistice ale fotografiei. Unul dintre primii fotografi care au încercat folosirea aparatului foto în arta a fost francezul Gaspard Felix Tournachon, numit Nadar, care a adaugat un element nou portretului fotografic prin accentuarea ''pozei'' si a gesticii subiectului sau. Totusi, Nadar a ramas în istoria fotografiei prin altceva si, anume, prin faptul ca este autorul primei fotografii aeriene, facuta asupra Parisului de la bordul unui balon.
Un alt pionier al portretului fotografic a fost Julia M. Cameron, fotograf britanic. Ea a pus accentul pe expresivitate mai mult decât pe posibilitatile tehnice, astfel ca multe din fotografiile sale sunt neclare sau miscate. Dar meritul ei consta în faptul ca a surprins personalitatea subiectilor ei, printre care se numara Sir John Herschel si Charles Darwin.
Un alt pionier al portretului fotografic a fost Julia M. Cameron, fotograf britanic. Ea a pus accentul pe expresivitate mai mult decât pe posibilitatile tehnice, astfel ca multe din fotografiile sale sunt neclare sau miscate. Dar meritul ei consta în faptul ca a surprins personalitatea subiectilor ei, printre care se numara Sir John Herschel si Charles Darwin.
Peisajele si arhitectura sunt alte domenii care i-au interesat pe artistii fotografi. In deceniile sase si sapte ale secolului al XIX-lea, unele guverne au angajat fotografi pentru a fotografia cladiri importante si peisaje din tarile respective. Au fost fotografiate situri istorice din Europa si Orientul Mijlociu, Vestul american si multe alte locuri interesante. Unele dintre aceste fotografii sunt excelente nu numai prin performantele tehnice, ci si prin efortul depus pentru a le face. In 1861, spre exemplu, doi fotografi francezi, Auguste si Louis Bisson, au înfruntat frigul si avalansele pentru a face fotografii pe Mont Blanc.
Unele dintre cele mai dramatice fotografii facute la mijlocul secolului 19 sunt cele facute pe câmpul de lupta. Primele fotografii din aceasta categorie sunt cele facute de britanicul Roger Fenton si românul Carol Pop de Szathmari, în Razboiul Crimeei (1853-1856). Fotografiile facute de Mathew Brady în timpul Razboiului de Secesiune (1861-1864) se numara printre cele mai bune fotografii de razboi din toate timpurile.
Spre sfârsitul secolului al XIX-lea, fotografii au folosit fotografiile pentru a dramatiza faptele si nu doar pentru a înregistra evenimentele sau a face fotografii artistice. Un asemenea fotograf a fost americanul William H. Jackson, specializat în fotografierea Vestului Indepartat. Fotografiile lui Jackson din zona Yellowstone au determinat Congresul Statelor Unite sa ia decizia înfiintarii primului parc national din lume în regiunea mentionata.
Doi alti fotografi americani, Jacob A. Riis si Lewis W. Hine, au facut fotografii având ca tema socialul. In 1888, fotografiile facute de Riis în slums-urile orasului New York au socat publicul. Hine care era sociolog a fotografiat conditiile mizere de munca ale saracilor. Fotografiile sale reprezentând copii muncind într-o mina de carbune au atras atentia asupra necesitatii unei legi privind folosirea muncii copiilor.
Doi alti fotografi americani, Jacob A. Riis si Lewis W. Hine, au facut fotografii având ca tema socialul. In 1888, fotografiile facute de Riis în slums-urile orasului New York au socat publicul. Hine care era sociolog a fotografiat conditiile mizere de munca ale saracilor. Fotografiile sale reprezentând copii muncind într-o mina de carbune au atras atentia asupra necesitatii unei legi privind folosirea muncii copiilor.
Spre sfârsitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea fotografiei a mers în doua directii. Existenta aparatelor foto Kodak ieftine a dus la cresterea spectaculoasa a numarului de fotografi amatori. Anterior, fotografia era rezervata doar celor care stiau sa foloseasca un echipament sofisticat si care îsi puteau permite sa-si cumpere acest echipament. Acum, aproape oricine putea face fotografii.
Pe de alta parte, unii fotografi doreau ca fotografia sa fie considerate opera de arta în traditia desenului si a picturii. Multi dintre acesti fotografi faceau fotografii care sa semene cu picturile. Foloseau tehnici speciale , precum si hârtie care sa faca fotografiile sa semene cu picturile pe pânza. Unii fotografi îsi colorau fotografiile cu vopsea. In 1902, Alfred Stieglitz, Edward Steichen si alti fotografi americani au format un grup care promova fotografia ca forma independenta de arta. Acest grup, care a fost numit ''Photo-Secession'' , a organizat expozitii de fotografie atât în Statele Unite, cât si în multe alte tari.
Ideea ca fotografii sa-i concureze pe pictori a fost curând abandonata. Dupa 1910, fotografii sustineau ca o fotografie neretusata are o frumusete si o eleganta neegalate de alte tipuri de opere de arta. Idealul lor de fotografie ''pura'' a influentat mult fotografi precum Edward Weston si Paul Strand.
Pe de alta parte, unii fotografi doreau ca fotografia sa fie considerate opera de arta în traditia desenului si a picturii. Multi dintre acesti fotografi faceau fotografii care sa semene cu picturile. Foloseau tehnici speciale , precum si hârtie care sa faca fotografiile sa semene cu picturile pe pânza. Unii fotografi îsi colorau fotografiile cu vopsea. In 1902, Alfred Stieglitz, Edward Steichen si alti fotografi americani au format un grup care promova fotografia ca forma independenta de arta. Acest grup, care a fost numit ''Photo-Secession'' , a organizat expozitii de fotografie atât în Statele Unite, cât si în multe alte tari.
Ideea ca fotografii sa-i concureze pe pictori a fost curând abandonata. Dupa 1910, fotografii sustineau ca o fotografie neretusata are o frumusete si o eleganta neegalate de alte tipuri de opere de arta. Idealul lor de fotografie ''pura'' a influentat mult fotografi precum Edward Weston si Paul Strand.
In deceniile trei si patru ale secolului al XX-lea, fotografia a înregistrat schimbari dramatice ca rezultat al unor progrese/ evolutii majore spectaculoase. Prima etapa a fost miniaturizarea aparatului foto, ajungându-se la 35 mm, si lumina artificiala. Aparatul foto Leica, aparut în 1924 în Germania, era sufficient de mic pentru a intra în buzunar, iar fotografiile obtinute erau clare si cu detalii. Multi fotografi au facut fotografii cu aparate Leica fara ca oamenii sa stie ca sunt fotografiati. Becul electric de flash introdus în 1929 si flash-ul electronic inventat în 1931 au extins rapid aria de cuprindere a domeniului .
O alta etapa importanta a fost aceea în care fotografii au cautat moduri noi de obtinere a fotografiei. Ungurul Laszlo Moholy-Nagy si americanul Man Ray au facut fotografii fara a folosi aparatul foto. Au plasat obiecte pe o cola de hârtie fotosensibila pe care au expus-o cu o lumina de flash. Alti fotografi au creat compozitii abstracte folosind expuneri cu raze X sau expuneri multiple. Francezul Henri Cartier-Bresson s-a numarat printre primii fotografi care au folosit posibilitatile creative ale aparatelor foto în miniatura. El a încercat sa surprinda gesturile si sentimentele oamenilor în ''momente decisive'' ale existentei lor.
O tehnica numita fotografia document s-a dezvoltat în anii 30 ai secolului 20. In timpul marii crize, Departamentul pentru Agricultura a angajat fotografi care sa fotografieze conditiile de trai din zone rurale ale Statelor Unite. Fotografi de marca s-au implicat în acest demers cum ar fi Walker Evens si Dorothea Lange. Fotografiile lor arata curajul, dar si saracia în care traiau familiile fermierilor. In acelasi timp, aparitia revistelor ilustrate în Europa si Statele Unite au creat o cerere de fotografii de eveniment/presa. Fotojurnalisti precum Margret Bourke-White si Robert Capa i-au fotografiat pe unii dintre cei mai importanti oameni ai vremii, precum si unele dintre cele mai importante evenimente ale perioadei.
Alti fotografi din anii 30 si 40 ai secolului al XX-lea s-au concentrat pe subiecte obisnuite sau pe peisaje. Multe din fotografiile lui Edward Weston si Paul Strand au evidentiat textura si forma geometrica ale obiectelor de zi cu zi. Cei doi au ajutat la dezvoltarea tehnicii fotografiei directe care duce la obtinerea unor imagini clare cu multe detalii. Un alt fotograf american, Ansel Adams, s-a specializat în peisaje, fotografiind în special muntii si desertul din Vestul Statelor Unite.
O alta etapa importanta a fost aceea în care fotografii au cautat moduri noi de obtinere a fotografiei. Ungurul Laszlo Moholy-Nagy si americanul Man Ray au facut fotografii fara a folosi aparatul foto. Au plasat obiecte pe o cola de hârtie fotosensibila pe care au expus-o cu o lumina de flash. Alti fotografi au creat compozitii abstracte folosind expuneri cu raze X sau expuneri multiple. Francezul Henri Cartier-Bresson s-a numarat printre primii fotografi care au folosit posibilitatile creative ale aparatelor foto în miniatura. El a încercat sa surprinda gesturile si sentimentele oamenilor în ''momente decisive'' ale existentei lor.
O tehnica numita fotografia document s-a dezvoltat în anii 30 ai secolului 20. In timpul marii crize, Departamentul pentru Agricultura a angajat fotografi care sa fotografieze conditiile de trai din zone rurale ale Statelor Unite. Fotografi de marca s-au implicat în acest demers cum ar fi Walker Evens si Dorothea Lange. Fotografiile lor arata curajul, dar si saracia în care traiau familiile fermierilor. In acelasi timp, aparitia revistelor ilustrate în Europa si Statele Unite au creat o cerere de fotografii de eveniment/presa. Fotojurnalisti precum Margret Bourke-White si Robert Capa i-au fotografiat pe unii dintre cei mai importanti oameni ai vremii, precum si unele dintre cele mai importante evenimente ale perioadei.
Alti fotografi din anii 30 si 40 ai secolului al XX-lea s-au concentrat pe subiecte obisnuite sau pe peisaje. Multe din fotografiile lui Edward Weston si Paul Strand au evidentiat textura si forma geometrica ale obiectelor de zi cu zi. Cei doi au ajutat la dezvoltarea tehnicii fotografiei directe care duce la obtinerea unor imagini clare cu multe detalii. Un alt fotograf american, Ansel Adams, s-a specializat în peisaje, fotografiind în special muntii si desertul din Vestul Statelor Unite.
In anii 50 si 60, stilurile fotografice s-au diversificat puternic, în special în Statele Unite. ''Fotografiile de strada'' ale unor fotografi precum Robert Frank si Garry Winogrand au urmat traditia realismului documentar. Alti fotografi au experimentat diferite tehnici de copiere pentru a obtine efecte neobisnuite, originale. De exemplu, Robert Heinecken a realizat unele dintre cele mai imaginative fotografii facând copii-contact direct cu paginile ilustrate ale revistelor. Alti fotografi între care Minor White si Aaron Siskind, au încercat sa transpuna în fotografiile lor latura cea mai personala, de cele mai multe ori spirituala, a lumii.
Posibilitatile cromatice ale fotografiei color nu au fost exploatate plenar pâna în anii 70 ai secolului al XX-lea. Filmul color a fost folosit de fotografii amatori de când a început sa fie comercializat, respectiv din 1935. Totusi, cei mai multi fotografi profesionisti au continuat sa foloseasca, aproape exclusiv, filmul alb/negru. Fotografii americani Ernst Haas si Marie Cosindas s-au numarat printre primii fotografi profesionisti care au lucrat fotografie color. Fotografiile lui Haas includ atât fotografii realiste de peisaj, cât si compozitii abstracte. Cosindas, care a folosit cu precadere filmul color instant, s-a specializat în aspecte de viata si portrete.
In prezent, fotografia este bine definita atât ca forma a artei, cât si ca unealta esentiala în comunicare si cercetare. Aproape toate marile muzee prezinta expozitii de fotografie, iar unele sunt specializate pe arta fotografica. O fotografie a unui cunoscut fotograf cum ar fi Paul Strand poate costa cât o pictura buna. In acelasi timp, valoarea practica a fotografiei este demonstrata în numeroase domenii, de la advertising pâna la zoologie.
Fotografia profesionala include o mare varietate de stiluri si teme, dar, în general, aceasta poate fi clasificata în realista sau imaginativa. Printre cei mai importanti fotografi realisti se numara britanicul Donald McCullin si americanul Lee Friedlander ale caror fotografii sunt ''peisaje sociale'' ale tarilor lor. Un alt fotograf realist este Harry Callahan din SUA ale carui fotografii urmeaza traditia fotografierii directe, frontale.
Posibilitatile cromatice ale fotografiei color nu au fost exploatate plenar pâna în anii 70 ai secolului al XX-lea. Filmul color a fost folosit de fotografii amatori de când a început sa fie comercializat, respectiv din 1935. Totusi, cei mai multi fotografi profesionisti au continuat sa foloseasca, aproape exclusiv, filmul alb/negru. Fotografii americani Ernst Haas si Marie Cosindas s-au numarat printre primii fotografi profesionisti care au lucrat fotografie color. Fotografiile lui Haas includ atât fotografii realiste de peisaj, cât si compozitii abstracte. Cosindas, care a folosit cu precadere filmul color instant, s-a specializat în aspecte de viata si portrete.
In prezent, fotografia este bine definita atât ca forma a artei, cât si ca unealta esentiala în comunicare si cercetare. Aproape toate marile muzee prezinta expozitii de fotografie, iar unele sunt specializate pe arta fotografica. O fotografie a unui cunoscut fotograf cum ar fi Paul Strand poate costa cât o pictura buna. In acelasi timp, valoarea practica a fotografiei este demonstrata în numeroase domenii, de la advertising pâna la zoologie.
Fotografia profesionala include o mare varietate de stiluri si teme, dar, în general, aceasta poate fi clasificata în realista sau imaginativa. Printre cei mai importanti fotografi realisti se numara britanicul Donald McCullin si americanul Lee Friedlander ale caror fotografii sunt ''peisaje sociale'' ale tarilor lor. Un alt fotograf realist este Harry Callahan din SUA ale carui fotografii urmeaza traditia fotografierii directe, frontale.
Fotografiile imaginative distorsioneaza obiectele si creeaza o iluzie sau transforma starea. Americanul Jerry Uelsmann a facut fotografii asemanatoare imaginilor din vis, combinând mai multe negative într-o singura fotografie. Eileen Cowin s-a fotografiat pe sine si familia sa în situatii care sa sugereze imagini de soap opera de televiziune.
Fotografii amatori folosesc o mare varietate de echipamente si tehnici. Acestia, prin simplificarea echipamentului, dar si cu solutii de developat usor de folosit, îsi pot prelucra singuri negativele. Amatorii fac fotografii la lumina existenta si pot face filmari video pe care le revad apoi la un televizor.
Din 1947, de când a fost introdus pe piata aparatul foto cu developare instantanee, tehnica aceasta a fost continuu imbunatatita. Prototipul era scump si voluminos. Acum, unele aparate de acest tip sunt de dimensiunile unui agende si nu consta mai mult decât un aparat foto clasic. Aparatul digital de fotografiat marcheaza înca un moment important în istoria fotografiei.
În 1972, Texas Instruments realizeaza prototipul unui asemenea aparat, dar, în afara celor care l-au conceput, nu l-a vazut nimeni. Pe 24 august 1981, însa, firma japoneza Sony a anuntat nasterea primului aparat de fotografiat pe suport magnetic, Mavica. Era vorba despre un aparat de fotografiat care nu mai folosea filmul clasic, ci o discheta de 8 grame si cu un diametru de 4,5 cm, pe care se puteau înregistra 15 fotograme cu o viteza de 10 fotograme/secunda. Alte firme, precum Kodak, Matsushita, Hitachi, Fuji, Polaroid, Copal, Sharp au construit, de asemenea, astfel de prototipuri.
În 1984. la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, Canon experimenteaza ceea ce se numeste un Still Video System, respectiv D 413. Pe 18 iunie 1987, Canon începe comercializarea primului aparat foto magnetic, RC 701. Desi, noul sistem de fotografiere permite, cu ajutorul unui telefon mobil, transmiterea instantanee, de la locul evenimentului, a fotografiilor, vechiul sistem, cu film si chimicale, nu va disparea curând.
Fotografii amatori folosesc o mare varietate de echipamente si tehnici. Acestia, prin simplificarea echipamentului, dar si cu solutii de developat usor de folosit, îsi pot prelucra singuri negativele. Amatorii fac fotografii la lumina existenta si pot face filmari video pe care le revad apoi la un televizor.
Din 1947, de când a fost introdus pe piata aparatul foto cu developare instantanee, tehnica aceasta a fost continuu imbunatatita. Prototipul era scump si voluminos. Acum, unele aparate de acest tip sunt de dimensiunile unui agende si nu consta mai mult decât un aparat foto clasic. Aparatul digital de fotografiat marcheaza înca un moment important în istoria fotografiei.
În 1972, Texas Instruments realizeaza prototipul unui asemenea aparat, dar, în afara celor care l-au conceput, nu l-a vazut nimeni. Pe 24 august 1981, însa, firma japoneza Sony a anuntat nasterea primului aparat de fotografiat pe suport magnetic, Mavica. Era vorba despre un aparat de fotografiat care nu mai folosea filmul clasic, ci o discheta de 8 grame si cu un diametru de 4,5 cm, pe care se puteau înregistra 15 fotograme cu o viteza de 10 fotograme/secunda. Alte firme, precum Kodak, Matsushita, Hitachi, Fuji, Polaroid, Copal, Sharp au construit, de asemenea, astfel de prototipuri.
În 1984. la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, Canon experimenteaza ceea ce se numeste un Still Video System, respectiv D 413. Pe 18 iunie 1987, Canon începe comercializarea primului aparat foto magnetic, RC 701. Desi, noul sistem de fotografiere permite, cu ajutorul unui telefon mobil, transmiterea instantanee, de la locul evenimentului, a fotografiilor, vechiul sistem, cu film si chimicale, nu va disparea curând.